giovedì 2 marzo 2017

LI DUI CARDIDDI di Giuseppe Marraffino


LI DUI CARDIDDI

'Ntra na gaggia di gabbu, zucculì,
facìa un cardiddu, e benchì chiusu ddà,
cridìa armaluzzu cantannu accussì,
scurdarisi la persa libertà.
N'autru nni passa intantu, e 'ntra dui-tri
posa supra la gaggia, e minnamà,
chiama a lu chiusu, dicennu: pirchì
pazzu 'ngagghiari ti lassasti ccà?
Ccà c'è scagghiola, ju manciu, e volu, e tu
ristirai chiusu. E cu lu pizzu so
tuccau la gaggia, e ddà 'ngagghiatu fu.
Vola, sbatti, ma nesciri nun pò:
Oh quantu veri li proverbj sù!
Lu gabbu arriva, e la gastima no.

Giuseppe Maraffino

I DUE CARDELLI
In una gabbia di gabbo, "zucculì" cantava un cardellino e, benchè là, credeva che cantando ognor così si scordasse la persa libertà. Altro ne passa intanto, e proprio lì si posa sulla gabbia, e sciocco sta a guardar dentro, dicendo: "Perchè pazzo, ingabbiare ti facesti qua? Io la scagliola mangio e quindi volo, tu chiuso dentro resterai qui solo". E col becco toccò la bella gabbia e carcerato fu. Vola, sbatte, ma uscir non può. Il vero del proverbio ascolta tu: il gabbo arriva e la bestemmia no.

Nessun commento: