sabato 1 ottobre 2016

STORIA D'EMIGRANTE di Gianni Farruggio


STORIA D’EMIGRANTE
Quannu partii iu era carusu, minnii senza pinsari.
Attravisai fucusu, valli, muntagni e mari.
Canuscii genti diversa, ccu diversi modi di fari.
Ci dissi a n’amicu, ‘nfavuri mu po’ fari?
‘ntravagghiu mi servi, non ci’haiu cchi mangiari.
Certu ca t’aiutu,… dimmi cchi sa fari?
Unu di tuttu… m’arrangiu, qualsiasi, cosa…
abbasta ca mangiu!?
Ci fussi di coghiri munnizza, ta senti, o teni alla biddizza!?
“Certu ca ma sentu, iu non m’abbiu di latu!”
Dumani e cincu e menza, S’accumincia di livatu.
E cincu e menza ‚npuntu, u Signuri sia ludatu.
A paci cco travagghiu, trasiu ‘nta me vita.
Na casa sistimai, m’attruvai a zzita.
Doppu novi misi, nasciu u primu figghiu.
Ca tanta gioia desi, era beddu comu a ‘ngigghiu.
Ogni annu ‘nte vacanzi, v’attrovu i me parenti.
Cci portu du cusuzzi, accussi fazzu cuntenti.
Girannu ppo paisi, u ttrovu tuttu canciatu.
Criscenu i me niputi, Turiddu partiu surdatu.
Mossi me cumpari, si maritau Mimma…
Non sacciu c’haiu a fari, m’attrovu ‘nta dilemma.
I me figghi, i me me niputi, ca ppi mia su tuttu u munnu.
Chi fazzu?… I lassu cca?!… E ‘nSicilia minni tornu???…
Gianni Farruggio

Nessun commento: