venerdì 21 novembre 2014

CALATI JUNCU di Filippo Bozzali

Càliti juncu ca passa la china.
Diu Santu! Quant’è veru 'stu proverbiu.
Ma sbagghia cu' strasenti e pensa stranu,
cu' nun capisci o finci di capiri.
L’animu sicilianu è comu o' juncu:
s’‘u ventu sciuscia pianu si rifrisca,
si chiovi senza dannu si ‘bbivìra.
E quannu d’improvvisu, di lu mari,
s’addensanu timpesti di conquista
(chiamali greci o turchi o saracini,
francisi, catalani o peggio ancora
borbonici, ‘taliani o americani),
stannu tanticchia ‘cca, pajunu daziu,
portanu  arti, musica e ricchizza,
si scannanu 'ntra d’iddi e si ni vannu.
Robbunu tantu, ma lassanu assai.
E quannu ‘u suli torna a rivigghiari
'sta terra ca si cridunu di tutti,
t’accorgi ca la china è già passata:
cunti li morti ‘n terra, li sutterri,
poi susi l’occhi e vidi ca ‘ntra tutti
sulu lu juncu è tisu e sciumazzìa.
Lu juncu ca la china nun sradìca,
lu juncu ca si cala e mai si ‘ncula. 


Filippo Bozzali

Nessun commento: